Logopedie
Copii
Sunt vizate tulburările de pronunție ca dislalia, rinolalia, balbismul, dislexo-disgrafia, disfonia, alexia-agrafia.
În recuperarea tulburărilor de limbaj, lucrăm atât cu copii cu intelect normal, cât și cu copii cu deficiență mintală si cerințe educative speciale.
Dislalia
constă în pronunția greșită a unui sunet (dislalie monomorfă) sau a mai multor sunete (dislalie polimorfă)și înlocuirea lor cu alte sunete.
Rinolalia
este vorbirea nazalizată (pe nas), datorată unor obstacole care obturează căile nazale sau despicaturile velo-palatine (ale cerului gurii).
Balbismul
(bâlbâiala) este o tulburare de ritm si fluență, în care pacientul fie repetă prima silabă a cuvântului (primele silabe), fie nu poate articula corect din cauza spasmelor musculare ale unora dintre mușchii implicați în procesul vorbirii.
Dislexo-disgrafia
(dificultate de a realiza corect citirea si scrierea), datorate de multe ori unui auz fonematic insuficient dezvoltat, pacientul necorelând corect sunetul cu litera corespunzătoare.
Adulți
Și persoanele diagnosticate cu boli neurologice degenerative – Parkinson, SM, SLA etc – sau demențe, au nevoie de stimulare la nivel muscular, iar unele dintre ele și la nivel cognitiv (în Parkinson și demențe). Astfel, pe lângă exercițiile specifice destinate menținerii musculaturii aparatului fono-articulator, sunt și exercitii destinate menținerii tonusului mental și activării vocabularului și comunicării – aspecte importante în ceea ce privește calitatea vietii.
Vorbim cu ajutorul unor muschi (limba, buze, obraji, corzi vocale, palat moale si diafragma); pentru fiecare sunet, acesti muschi se pozitioneaza diferit. Diafragma este implicata prin respiratie: vorbim numai pe expir, daca am vorbi pe inspir nu s-ar mai intelege mare lucru…
Învățăm să vorbim până la 3 ani, dupa care rafinam limbajul prin calitatea pronuntiei si cantitatea cuvintelor (spuse – vocabular activ – sau intelese in context – vocabular pasiv).
În cazul persoanelor cu afecțiuni neurologice, aria de pe creier care se ocupă de limbaj este afectată, iar acest lucru se poate manifesta atât la nivelul musculaturii (deprecierea calității pronunției) sau la nivelul vocabularului activ și pasiv.
În aceste cazuri se recomandă terapie logopedică și terapie ocupațională.
Terapia logopedică pentru adulți vizează atât tulburările limbajului vorbit, datorate unor disfuncții ale mușchilor implicati in verbalizare, cât și tulburărilor limbajului vorbit, scris-citit, matematic, tulburărilor de orientare, având cauze de tip central – cerebral (accidente vasculare cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, intoxicatii diverse, encefalopatii, demente, parkinson etc).
Tulburările de limbaj care apar cel mai frecvent în cazul accidentelor vasculare cerebrale și al traumatismelor cranio-cerebrale sunt afazia si dizartria.
Exista 3 tipuri de afazie:
Afazia motorie
– pacientul intelege ce i se comunică dar nu poate articula. Uneori este preluat mut, caz în care se efectuează demutizarea, după care se recuperează vorbirea sunet cu sunet.
Afazia senzorială
– vorbirea se poate păstra parțial, dar este incorectă și fără sens; totodată, pacientul nu înțelege mesajele primite.
Afazia mixtă
– o combinație simultană a ambelor forme: afazie senzorială și motorie.
Dizartria este tulburarea de limbaj verbal, in care bolnavul articuleaza cu greutate sunetele, vorbirea este neclara, greu inteligibila si lenta.
Terapia este diferită de la caz la caz și are în vedere, îin primul rând, particularitățile de ordin bio-psiho-fiziologic ale pacientului. În procesul de recuperare, pentru a reuși la nivel maxim, se iau în calcul și se folosesc toate resursele existente: familie, prieteni, persoane apropiate, temperamentul și caracterul pacientului, tipurile de situație la care el răspunde cel mai bine. Nu exista un tipar general valabil.
Există OAMENI de ale căror nevoi și dorințe trebuie să ținem seama, astfel încât să potențăm maxim efectul fiecărei ședințe de terapie. Se procedează la o evaluare amănunțită a pacientului, se stabilește diagnosticul și programul individualizat de intervenție. Dacă este posibil, are loc chiar o ședință de terapie.